Mi-a închis guriţa!

Deşi, iniţial am vrut să îmi exprim dezaprobarea privind gestul lui Cosmin Contra după marcarea golului din Ghencea, şirul întâmplărilor povestite după partidă m-au făcut să privesc cu alţi ochi bucuria lui Contra. Probabil frustrarea unui nou egal cu Timişoara, după un meci în care Poli n-a arătat absolut nimic (nu că Steaua lui Ilie Meserie ar fi făcut-o) m-a făcut să arunc câteva "vorbe de bine" în direcţia omului care acum câţiva ani trăgea naţionala după el, chiar pe nămolul din Ghencea, în barajul cu Slovenia. Cu alte cuvinte, Guriţă, mi-a cam închis...guriţa (dacă tot sunt la modă jocurile de cuvinte facile). Imediat după execuţia magistrală a acestuia, grămezile de carne îndreptate către tribunele stelistele, alinierea morţilor celor 20 de mii de fani roş-albaştri, precum şi gesturile largi ale lui Cosmin mă făceau să îmi culeg telefonul de pe covor portocaliu din cameră, în timp ce pogoram câteva zeci de arhangheli şi sfinţi asupra "motorului" violeţilor. Mă gândeam că deja e prea mult, având în vedere că şi anul trecut, după cele două reuşite din meciul direct cu Steaua, Cosmin a fost cam slobod la... guriţă. Dar, explicaţia a venit la doar câteva minute după încheierea meciului. Pe toată durata întâlnirii, minunaţii mitici îmbrăcaţi în roş-albastru l-au înjurat de mama focului pe Cosmin, invocând trecutul dinamovist al acestuia. Evident astfel de lucruri se întâmplă foarte des în capitală (Dorinel a plecat de nenumărate din Groapă şi din Grant cu cămaşa plină de flegme), dar până la a-l înjura pe omul care a dat câteceva pentru naţională, de multe ori, chiar în Ghencea, de tată (om care nu mai este în viaţă) nu poate decât să arate nivelul de civilizaţie din oraşul făurit de un cioban pe nume Bucur. Astfel că gesturile lui Contra nu sunt decât foarte normale, "spaniolul" plătind cu aceiaşi monedă celor care l-au apostrofat. Diferenţa e că noi cei din faţa televizoarelor am citit pe buzele timişoreanului "dedicaţiile" pentru suflarea stelistă, în vreme ce doar cei de pe stadion ştiu de insultele aduse de fani.
În condiţiile ăstea n-ai cum să nu repeţi obsesiv că nu vrei să te mai întorci în campionatul nostru, unde mocirla domneşte de la un colţ al ţării la altul. Să nu se înţeleagă aici că fanii timişoreni ar fi uşă de biserică. Nup. Chiar la ultimul meci al naţionalei la Timişoara, împotriva Israelului, am auzit câţiva bănăţeni mai "inteligenţi" strigându-i lui Tibi Ghioane că mai bine s-ar fi prăpădit atunci când a avut acele probleme grave cu capul. Problema oamenilor care înjură ca la uşa cortului nu e nouă. Se blesteamă la Simeria, la Brăneşti, la Vişina Nouă, ori în fieful celor de la Măciuca Damila. Doar că în Bucureşti, injuriile sunt la ordinea zilei, iar ierarhiile, ori importanţa unor oameni e trecută cu vederea extrem de uşor. În condiţiile ăstea, deşi mi-aş dori ca fiul meu să iubească fotbalul, nu-l voi duce la meci decât foarte târziu, asta pentru că nu vreau să audă "declaraţiile de dragoste" pentru mamele patronilor, preşedinţilor sau jucătorilor.("tati, tati da ce înseamnă... gigi? )
De altfel, întâmplarea din Ghencea de duminică mă face să mă gândesc serios dacă voi merge sau nu la partida cu Liverpool, din 2 decembrie, pentru că sincer, nu vreau să aud blesteme pentru băieţii de pe Anfield, doar pentru simplul fapt că sunt mai buni!

P.S: Dar la ce să mă mai aştept când Ilie Năstase înjură o pretinsă jurnalistă pe străzile Timişoarei într-un mod care nu îi face nicidecum cinste??

Goluri Gârlă sub cetate

Mureşul Deva a debutat cu o victorie la scor de neprezentare în faţa celor de la FC Silvania, scor 3-0, în prima etapa a ligii a doua, seria de vest. Meciul de pe stadionul de la poalele cetăţii a fost la discreţia gazdelor, care îşi puteau trece în cont o victorie la un scor mult mai mare. Startul neaşteptat de bun al devenilor, vine după o perioadă în care problemele din interiorul clubului păreau a nu se mai rezolva, iar ultimele două achiziţii (Melcea şi Gârlă, sosiţi de la Craiova) au adus un plus de viteză şi tehnică echipei devene.

Băieţii antrenaţi de Gică Barbu au reuşit un meci foarte bun în compania celor din Şimleul Silvaniei, echipă condusă de fostul vârf al celor de la CFR Cluj, Adrian Anca, învingând la scor de forfait, o formaţie care anul trecut câştiga fără probleme la Deva. Golurile victoriei au fost înscrise de Gârlă, în minutul patru, la prima fază periculoasă a meciului, noul atacant al devenilor marcând după un şut bine plasat de la 16 metri. Jucătorul adus cu o două zile înaintea partidei, de la Craiova a reuşit dubla la ultima fază a primei reprize după o pasă venită de la mijlocul terenului, pentru ca „veşnicul” Dîrvaru să închidă tabela în debutul reprizei secunde, după un şut din interiorul careului mingea trecând pe sub portarul oaspeţilor.

Devenii obţin astfel o victorie deosebit de importantă, în condiţiile în care problemele de efectiv cu care se confrunta înainte jocului, o recomandau ca victimă sigură în faţa adversarilor de sâmbătă, nu mai puţin de patru jucători fiind indisponibili pentru această partidă. Tehnicianul Mureşului a declarat la finalul partidei, că este mulţumit de rezultat, dar a precizat că va fi nevoie de multă muncă pentru a face un lot care să se bată pentru evitarea retrogradării. „Este un debut fericit, ţinând cont de faptul că am folosit jucători care nu au făcut pregătirea cu echipa (Melcea şi Gârlă), dar nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece, pentru că ne aşteaptă o serie de meciuri foarte grele, începând cu deplasarea de la Alba Iulia, de etapa viitoare. Aşteptăm săptămâna aceasta să ne mai întărim lotul cu unu sau doi jucători şi vă pot spune că unul dintre cei care vor veni în săptămâna ce urmează la Deva, este Dinu Sânmărtean, jucător ce a evoluat la Vaslui”, a concluzionat antrenorul Devei.

Cealaltă reprezentantă a judeţului în Liga a doua, Minerul Lupeni, a fost învinsă categoric, în deplasare la Ploieşti, de către Petrolul, cu 4-0.

Mureşul Deva: Horvat – Coca, Dosan (c), Gongolea – Cîmpean, Golguţ, Sătmar (Furdean), Gârlă (Moca), Melcea – Bogman (Trif), Dîrvaru. Antrenor: Gică Barbu.

FC Silvania: Miron – Ianc, Crişan, Hotico, Muntean – Andor (Prodan), Petcuţ (c), Militaru, Buştea (Sighiartău) – Hadăr, Puşcaş (Apostolache). Antrenori: George Paul, Adrian Stanca.

Alte rezultate din etapa întâi:

FC Argeş – UTA 0-2

ACU Arad – ACSMU Politehnica Iaşi 1-0

Voinţa Sibiu – Dacia Mioveni 0-0

Arieşul Turda – FC Bihor 0-2

Gaz Metan CFR Craiova – CSM Râmnciu Vâleca 2-0

ALRO Slatina – Unirea Alba Iulia 0-1

Un cormoran printre cetăţeni

Lăsând la o parte înfrângerea usturătoare a "cormoranilor" în faţa "cetăţenilor" de la începutul acestei săptămâni, trebuie să vă spun câteceva despre ceea ce înseamnă fotbalul englez văzut prin ochii suporterilor lui City veniţi la Timişoara pentru partida din play-off-ul Europa League.

După ce am văzut cam ce poate noua maşinărie a fotbalului modern, pe viu, pe Dan Păltinişanu, am avut ocazia ca a doua zi să vorbesc cam trei ore cu doi fani ai celor de la Manchester City, pe tren, în drumul spre Budapesta. E de la sine înţeles că voi ţine minte toată viaţa acest inedit "schimb de experienţă" în care am primit o lecţie despre ceea ce înseamnă susţinerea necondiţionată a unei echipe de fotbal şi o adevărată lecţie despre tot ceea ce înseamnă identitate engleză.

Drumul dintre Curtici şi Budapesta a fost presărat cu bere ungurească, umor englezesc şi haz de necaz tipic românesc. Discuţii despre Regină (inevitabil), berile şi femeile de la noi, ploile de la ei, rivalitatea City-United, Timişoara-Arad, Steaua-Dinamo, şeici incredibil de bogaţi, ciobani ajunşi patroni de echipă, stil de viaţă britanic versus stil de viaţă balcanic, gunoi, câini, terorism, meciuri memorabile, deplasări exotice, Dracula, Maramureş, ţigani, moldoveni, olteni, mitici, scoţieni, irlandezi, Capello, Dan Petrescu, huliganism, beţii crunte, sărăcie, investiţii, Mica Vienă, Fergusoni, jucători excentrici, educaţie, engleză intensiv, ciorbă de burtă, lei şi lire, sarcasm şi ironie. Paulson şi prietenul său au venit la Timişoara pentru că nu mai avuseseră până acum şansa de a vedea Europa de Est, iar preţul unei deplasări în România nu a fost foarte mare. Şi-au luat liber de la lucru, şi-au alintat nevestele şi le-au promis copiilor că le vor aduce câteceva din România. Mâine cam pe la această oră, Paulson şi cei doi copii ai săi vor fi pe City of Manchester pentru returul cu Poli, iar copii englezului vor fi singurii englezi din oraş care vor purta tricourie alb-violet. Pentru că tata a avut grijă să le-aducă ceva din România. "Cinci lire biletul de intrare pe Dan Păltinişanu. N-aveam cum să ratăm o astfel de ocazie aşa că ne-am luat hărţile, rucsacurile şi-am pornit. Şi sincer, e una din cele mai reuşite deplasări pe care le-am făcut până acum". Paulson soarbe din berea ungurească cumpărată la aterizarea în Budapesta şi povesteşte entuziast despre venirea în România. Berea ieftină, fustele scurte din Unirii, mâncarea bună şi frumuseţea Timişoarei i-au rămas întipărite în memorie. Cât despre meci, "atmosferă fantastică, superbă galeria Timişoarei. Au sărit tot meciul şi au făcut un zgomot infernal. Îmi plac culorile clubului, aşa vioaie... am fi cântat şi noi dar majoritatea erau prea beţi ca să mai cânte", spune englezul grizonat râzând puternic.

După primele impresii despre România şi locuitorii săi, conversaţia a curs spre istoria clubului din Manchester, despre câte deplasări au făcut cei doi, despre bătăi şi înjurături în meciurile cu United. Lipseau doar ceaiul şi fularele din pub-ul englez de la colţ. Le-am făcut o radiografie a fotbalului nostru şi asupra nivelului de civilizaţie de la noi, le-am povestit fără exagerări şi fără înflorituri ceea ce înseamnă România şi am învăţat că nu toţi europenii se limitează la Nadia, Dracula, Năstase şi Hagi când vine vorba de ţara noastră. Au fost, una din cele mai interesante pe care le-am purtat despre fotbal, iar acum după ce am gustat puţin din mentalitatea englezească nu mai rămâne decât să pot urmări şi o partidă din înaltul tribunei britanice.
Îmi place să mă gândesc că undeva, mâine Paulson, va sorbi din bere şi le va spune colegilor săi câte puţin din ce ştie despre ţara noastră. Am să fiu foarte atent în timpul transmisiunii şi-am să caut cu privirea doi copii roşii în obraji, îmbrăcaţi în violet, într-o mare alb-albastră şi un tip puternic care să poarte pe umeri steagul pătat al Politehniciii, primit pe când servea a zecea bere într-un bar din zona complexului...

We are Geordies, super Geordies

A mai rămas o singură echipă nou-promovată de prezentat. Astăzi, aflăm câte puţin despre Newcastle United, una dintre cele mai cunoscute formaţii ale fotbalului englez. Astfel că, până luni când alb-negrii revin în Premier League, chiar pe "Teatrul Viselor", împotriva celor de la Manchester United, să ştim ceva mai mult despre clubul care a dat Angliei, unul din cei mai mari atacanţi din istorie.

În nord estul Angliei întâlnim una din cele mai populare echipe din fotbalul englez. Newcastle United a luat naştere în 1892 şi a devenit în scurt timp una din cele mai iubite formaţii din Albion. The Toons au apărut după fuziunea între două cluburi locale, a reuşit de-a lungul istoriei sale să cucerească de patru ori titlul în Anglia (1900, 1905, 1907, 1909 şi 1927), de şase ori Cupa Angliei, (1906, 1924, 1932, 1951, 1952, 1955), o Supercupă în 1909, în vreme ce performanţele din cupele europene se rezumă la câştigarea Cupei Oraşelor Târguri în 1969 şi la Cupa Uefa Intertoto în 2006. "Coţofenele" au revenit în Premier League după doar un an, terminând pe primul loc în a doua ligă engleză şi se pot lăuda ca fiind una din echipele de top pe care le-a antrenat marele Sir Bobby Robson. Chiar dacă n-au mai reuşit o performanţă notabilă de peste 40 de ani, perioada cea mai prolifică a clubului a fost cea sub conducerea lui Kevin Keegan când echipa a avut o serie de rezultate care au adus-o la mijlocul anilor '90 în Champions League, după clasarea în primele patru în Premiership, fiind foarte apreciată pentru jocul extrem de ofensiv practicat în acea perioadă.

Marii rivali ai celor de la Newcastle sunt la doar 20 de kilometri distanţă, meciurile cu Sunderland, din Tyne-Wear Derby bucurându-se de o notorietate la fel de mare ca cea a derby-ului inter-oraşe Manchester-Liverpool. Anul acesta este un an special pentru suporterii celor două echipe, deoarece acestea se vor întâlni în prima ligă engleză, după o perioadă lungă de timp, iar primul duel va fi chiar în fieful coţofenelor, pe St. James Park. Că veni vorba de arena celor de la Newcastle, stadionul are o capacitate de 53.000 de locuri, fiind unul din cele mai frumoase stadioane din prima ligă. Suporterii lui Newcastle sunt cunoscuţi sub numele de Geordies, un regionalism care desemnează locuitorii zonei din nord-estul Angliei, fiind unii din cei mai aprigi fani din fotbalul englez.

Same old Shearer always scoring

Un capitol aparte în istoria clubului îl reprezintă, fără doar şi poate, fostul mare atacant englez, Alan Shearer. Practic, pentru mulţi dintre cunoscătorii de fotbal din întreaga lume, Newcastle United se confundă cu fostul număr nouă al echipei. În cei zece ani petrecuţi pe St. James Park, Shearer a îmbrăcat tricoul dungat de 395 de ori, reuşind să marcheze 206 goluri în toate competiţiile. Debutul său la Newcastle a avut loc în 1996, imediat după Campionatul European găzduit de englezi, devenind după numai trei ani, căpitanul echipei din East End. Acesta a rămas cunoscut în fotbalul mare după stilul inconfundabil în care transforma penaltyurile, atât la echipa naţională, cât şi în tricoul lui Newcastle. Alan Shearer s-a retras din activitate, imediat după încheierea Campionatului European din 2000, devenind în scurt timp comentator pentru BBC. Cu toate acestea, vârful englez a îmbrăţişat şi meseria de antrenor, în 2009, fiind numit, antrenor al echipei pentru care a făcut istorie. În cele opt etape petrecute ca antrenor pe banca lui Newcastle, Shearer nu a reuşit decât o singură victorie în faţa celor de la Middlesborough, însă nu a putut evita retrogradarea, care a încheiat cei 16 ani de prezenţă consecutivă, în prima ligă pentru coţofene. Un alt jucător emblematic pentru trupa din nord-estul Angliei este şi portarul irlandez Shay Given, care a jucat nu mai puţin de 12 ani pe St. James Park. Goalkeeperul a părăsit corabia alb-negrilor în 2009, când a semnat pentru Manchester City, fiind momentan rezerva tânărului John Hart.

Managerul care a reuşit promovarea cu Newcastle este Chris Hughton, fost jucător şi antrenor secund a lui Tottenham Hostspur. Acesta are la dispoziţie un lot solid în care îi regăsim pe bătrânul Sol Campbell, care a semnat chiar în acest an, Alan Smith, fostul atacant a lui Leeds şi Manchester United, danezul Peter Lovenkrads şi urugayanul Fabricio Coloccini.

• Părerea mea este că Newcastle va termina undeva la jumătatea clasamentului în acest sezon, undeva între locurile 9-13. Nu are încă forţa necesară pentru a se bate pentru un loc de cupă europeană, deşi antrenorul Hughton a reuşit să defileze cu Newcastle în Championship.
  

West Brom is back in the Albion's finest

În episodul de astăzi ne mutăm în inima Angliei. Mai exact în West Midlands. Aici facem cunoştinţă cu The Baggies (poreclă dată de suporterii celor de la Aston Villa, fanilor lui West Brom, care erau majoritatea muncitori în uzine, şi care purtau astfel, pantaloni largi ). West Bromwich Albion pe lung, WBA pe scurt. Formaţia la care activează singurul român din Premier League, Gabi Tamaş, a revenit în sezonul acesta pe prima scenă a fotbalului englez, după un mic popas în liga a doua. Clubul înfiinţat în perioada în care românii se luptau pentru independenţă (1878) de către muncitorii micului oraş din centrul Albionului, se află la cea de-a cincea prezenţă în Premiership.

WBA face parte din grupul select al celor câteva echipe care au jucat în prima ediţie a Premiership-ului englez, în 1888, fiind de atunci una din echipele de tradiţie din fotbalul britanic. Performanţele micuţului club englez sunt modeste, însă suporterii alb-albaştrilor se pot lăuda cu un titlu cucerit în 1920, cu cinci Cupe ale Angliei şi o Cupă a Ligii Angliei, în 1966. Istoria recentă a clubului se confundă însă cu multe sezoane petrecute în eşaloanul secund al fotbalului englez, presărate din când în când cu prezenţa în prima ligă. West Brom i-a avut de-a lungul timpului rivali pe cei de la Aston Villa, însă de departe cei mai mari adversari sunt cei de la Wolverhampton, Black Country Derby, cum este cunoscută încleştarea dintre cele două echipe din Midlands,fiind una din cele mai vechi din lume!

The Throstles (sturzii, după pasărea de pe emblema clubului) îşi dispută partidele de acasă pe stadionul The Hawthorns care are o capacitate de aproape 30.000 de locuri, iar culorile tradiţionale a unuia dintre cele mai vechi cluburi din Anglia sunt alb şi albastru. Clubul este recunoscut pentru faptul că are o grămadă de fani scoţieni, dar şi susţinători din oraşele din împrejurimi cum este Birmingham, de pildă. Antrenorul băieţilor de la WBA este nimeni altul decât, fostul mare internaţional italian Roberto Di Matteo, care a reuşit promovarea la doar un sezon după preluarea echipei, terminând pe doi după Newcastle United. Fostul jucător a lui Chelsea şi Lazio a mai antrenat o singură echipă în cariera sa, pe modesta Milton Keynes Dons, echipă din liga a treia engleză. Lotul celor de la Albion nu abundă cu nume grele, cel mai cunoscut jucător fiind căpitanul echipei, goalkeeperul Scott Carson, în vreme ce fostul fundaş a lui Dinamo, Gabi Tamaş, reprezintă şi el o piesă importantă în angrenajul echipei. Trupa lui Di Matteo debutează, sâmbătă, pe Stamford Bridge, în fieful campioanei de anul trecut, Chelsea Londra.

• Părerea mea este că WBA se va număra printre echipele care vor retrograda în acest an, din cauza lotului slăbuţ, dar şi a lipsei de experienţă a antrenorului italian.

It's time for kick off

Noul sezon Barclays Premiership începe în acest final de săptămână. Chibiţii au astfel o alternativă la campionatul nostru cel de toate zilele, iar meciurile din campionatul Angliei sunt aşteptate cu sufletul la gură de către cunoscători. Primul lucru pe care trebuie să îl ştim e că, Eurosport şi Eurosport 2 nu vor mai transmite partide din Albion, drepturile tv revenindu-le celor de la DigiSport, aceştia reuşind să transmită în mare parte cele mai importante campionate de pe bătrânul continent. Un lucru care nu poate decât să mă mâhnească având în vedere că transmisiunile de pe Eurosport erau de o calitate excepţională, iar comentariile lui Grădinescu, Cosmescu sau Terzian sunt infinit mai bune decât a celor de la Digi. Consolarea vine din faptul că pe Eurosport 1 şi 2 vom putea urmări Bundesliga, un campionat mai mult decât spectaculos.

Revenind la startul campionatului englez, anul acesta lupta pentru supremaţie se anunţă a fi din ce în ce mai aprigă, iar nou-promovatele sunt gata să demonstreze că merită un loc în elita unuia dintre cele mai puternice campionate din Europa. Astfel că, pornind de la premisa că toată lumea cunoaşte în mare parte tot ce mişcă prin ograda Diavolilor roşii, a Tunarilor, a bogătaşilor de la Chelsea, a cetăţenilor din Manchester şi a Cormoranilor din oraşul Beatleşilor, voi face o prezentare a nou-promovatele din acest sezon.
Aşadar, în acest nou sezon revin pe prima scenă a fotbalului englez, Newcastle United, West Bromwich Albion şi, pentru prima dată în cea mai importantă competiţie din insulă, Blackpool FC. Aşa că vă propun să cunoaştem mai bine debutanta acestei competiţii şi să facem o excursie în micuţul oraş din ţinutul Lancashire.

The team which hopes to bloom this year!

The seasiders, aşa cum sunt numiţi cei de la Blackpool, au promovat anul acesta pentru prima dată în istoria de 123 de ani a clubului în Premierhip şi este recunoscută ca fiind prima echipă din fotbalul englez care a reuşit să promoveze în toate cele patru ligi prin intermediul sistemului playoff, promovarea în fiecare ligă venind după o serie de meciuri de baraj. Inedita performanţă este cu atât mai notabilă cu cât, aceştia au reuşit promovările în decursul a doar nouă ani! The Tangerines, cum mai sunt cunsocuţi cei de la Blackpool, datorită culorii echipamentului, au reuşit să ajungă în Premiership după un meci de baraj cu galezii de la Cardiff City, de care au trecut, dramatic, cu 3-2, unde altundeva, dacă nu pe legendarul Wembley. Printre cele mai mari performanţe ale clubului aflat la aproape 50 de kilometri de Liverpool, se numără câştigarea F.A. Cup în 1953, într-o finală memorabilă împotriva celor de la Bolton Wanderers, după o partidă în care Blackpool a fost condusă cu 3 la 1, revenind incredibil şi învingând în cele din urmă cu 4-3. Această finală a rămas în istoria fotbalului englez ca The Matthews Final, datorită legendei lui Blackpool, Stanley Matthews, unul din actorii principali ai partidei.

Şi cum, în fotbalul englez, rivalităţile sunt la tot pasul, "duşmanii" celor de la Blackpool sunt băieţii de la Preston North End, derby-ul ţinutului Lancashire fiind unul din cele mai aprige din vestul Angliei. Până acum cele două echipe s-au întâlnit în toate ligile fotbalului englez, cu excepţia primei, iar câştig de cauză, a avut de cele mai multe ori Preston North End.

Blackpool îşi dispută partidele de pe teren propriu pe Bloomfield Road în faţa a 13 mii de fani "portocalii". Cocheta arenă îi este gazdă echipei încă din 1901, iar dotările bătrânului stadion, needless to say, cum spune englezul, sunt cu mult peste ceea ce găsim în fotbalul autohton. Antrenorul "portocaliilor" este Ian Holloway, recunoscut în fotbalul englez pentru interviurile şi conferinţele de presă spumoase (un fel de Cornel Dinu britanic). Aşa cum probabil era de aşteptat micuţul club din vestul Angliei nu are în componenţă jucători cunoscuţi, cel mai interesant lucru fiind că liderul echipei, este component al naţionalei Jamaicăi, pe numele său Jason Euell!

Blackpool va debuta în Premiership, sâmbătă, pe terenul celor de la Wigan Athletic, iar părerea mea este că, micuţul club din vestul Angliei va face o impresie frumoasă în prima ligă, mizând pe dorinţa de afirmare a jucătorilor.

Băieţii plin de imaginaţie revin!

Cine spunea că o echipă nu se poate remarca cu altceva în afară de jocul în sine nu i-a văzut pe băieţii de la Stjarnan FC. Islandezii au devenit faimoşi acum câteva săptămâni, după ce pe internet a apărut un filmuleţ cu bucuria inedită a jucătorilor după marcarea unui gol. Apoi am văzut cum se pregăteau la antrenamente pentru fiecare "coregrafie" şi a urmat un nou film.
Ei... o nouă etapă, trei goluri marcate şi trei coregrafii inedite din partea islandezilor. O mostră clară, că fotbalul se joacă cu zâmbetul pe buze în răcoroasa Islandă!

De la titki-taka la Ţurcă nu e decât un pas

S-a dus şi cea de-a treia reprezentanţie a ligii întâi Bergenbier. În ritmul ăsta, încă una şi mă duc, dacă tot suntem la beri. Circul creşte deja ca spuma berii într-un pahar turnat la grabă (asta ca să termin cu berile). Oricum îţi vine să te îmbeţi când vezi unde a ajuns fotbalul românesc. Tare mi-e teamă că vine perioada aia din care, vecinii noştri din vest, maghiarii, nu mai pot ieşi de ani buni de zile. Dar, asta e o altă poveste

Etapa cu numărul trei din noul sezon a început italieneşte, cu trei meciuri, desfăşurate vineri, în care s-au înscris doar trei goluri, şi s-a terminat ca o etapă din bundesliga cu numai puţin de 17 reuşite în ultimele patru partide. Am avut şi un derby în adevăratul sens al cuvântului, între Poli şi CFR, la Timişoara, într-o atmosferă care ne face să ne gândim că la ora meciului cu "cetăţenii" de la Manchester City, Dan Păltinişanu va vibra ca în vremurile bune.

Molcom, că aşa-i în Ardeal!

Prima partidă a etapei s-a desfăşurat la Alba Iulia, Şepcile roşii primind vizita Vasluiului condus de Lopez Caro. Un meci în care, rolul principal nu l-a deţinut fotbalul ci furtuna iscată din senin, furtună care a şi oprit meciul în prima repriză. Fotbalul a lipsit cu desăvârşire din "cetate" şi Universitatea şi Vasluiul şi-au împărţit frăţeşte punctele. 1-1 şi nimeni nu se poate plânge de faptul că nu a fost un rezultat echitabil. Vasluienii au reuşit primul gol în actuala stagiune, dintr-un penalty transformat de Wesley, în vreme ce pentru formaţia lui Marian Pană a punctat Peter Cvirik. Primul punct pentru gazde, echipă care deocamdată se prezintă cel mai prost dintre nou-promovate, chiar dacă pretenţiile fostului acţionar dinamovist Walter sunt foarte ridicate. De cealaltă parte, vasluienii nu conving cu nimic în acest sezon, deşi erau văzuţi ca o serioasă candidată la titlu. De apreciat că Porumboiu n-a ieşit din păpuşoi ca să-l bălăcărească pe ibericul ce îi conduce echipa. Fie vorba între noi, nici Ferguson n-a câştigat nimic în primele sezoane. Aşadar, răbdare, grâu şi culturi bune pentru fostul central!

Samba do Braşov mai aşteaptă!

În potcoava Giuleştiului, Rapidul condus de Şumudică mai are mult până să se lege. Brazilienii nu se prea împacă cu aerul rece adus de Dinu Gheorghe în această vară dinspre Braşov, iar suporterii "feroviarilor" speră la o victorie în Ştefan cel Mare, etapa următoare. Rapidiştii sunt la a doua partidă în care nu reuşesc să înscrie, după egalul de la Urziceni, lucru care nu îl îngrijorează pe Şumudică, acesta fiind sigur că în "groapă", elevii săi vor marca cel puţin o dată. Oţelul unui Dorinel Munteanu care a transpirat ca-n vremurile bune din bundesliga, merge ceas. Nici un gol primit în primele trei etape. Echipa sa este de departe una din cele mai sudate din acest sezon, aşa că Oţelul va ceda cu greu puncte, fie acasă la malul Dunării, fie în deplasare. Etapa viitoare, gălăţenii vor întâlni cea de-a treia nou-promovată, după ce în prima etapă au câştigat în Regie, iar în a doua etapă au trecut la pas de Pandurii, trupa lui Falub, Târgu-Mureş, poposeşte la poalele combinatului.

Craiova promite multe, dar face puţine

La Buzău, Brăneştiul, primul sat reprezentat în liga 1, a reuşit o victorie muncită în faţa unei echipe oltene de nerecunoscut. Ilie Stan a reuşit să-l surprindă pe Ţicleanu, echipa sa intrând în teren cu o poftă de nestăvilit, reuşind victoria graţie unui gol marcat de un fost stelist, Simion, în a doua repriză. Iată, craiovenii nu scăpară de stelişti nici în Crâng şi par să nu îşi revină după oniCAŞ-ul servit de cel mai cioban dintre ciobani în Ghencea. Oltenii sunt din ce în ce mai mititei şi numai o victorie în faţa Politehnicii, pe Ion Oblemenco, poate îndulci situaţia din ultima perioadă. La fel ca în ultimii ani, leii din Bănie, promit calificări în Europa şi ajug să piardă în faţa unor echipe, care iată, au în lot jucători de liga a treia. Ilie Stan rămâne un antrenor bun care dacă demonstrează şi cu Brăneştiul ceva în acest sezon, intră definitiv în categoria antrenorilor muncitori ca Grigoraş, Ionuţ Popa sau Aurel Şunda.

Socoteala de acas' nu se potriveşte cu cea din Târg!

După demisia şoc a lui Mihai Stoica, Unirea nu se mai regăseşte. La Târgu-Mureş, Urziceniul n-a putut evita o înfrângere, care, aduce tot mai multă nesiguranţă în Bărăgan. Sigur, Meme-ul nu joacă, dar fotbalul pe stomacul gol nu face bine. Neplătiţi de câteva luni, ialomiţenii au fost răpuşi de nervi în patida din această etapă şi par tot mai aproape de o dispariţie de pe taraba ligii întâi. De partea cealaltă, târg-mureşenii lui Falub au jucat cu dezinvoltură şi au arătat că egalul de la Vaslui n-a fost întâmplător. În faţa unui stadion (foarte cochet) plin, fostul unirist, Dan Matei a adus victoria ardelenilor, în repriza a doua. Revenirea în primul eşalon pare a fi de bun augur pentru mureşeni, care stau cel mai bine dintre noile promovate.

Să tâmpeşti sub Tâmpa!

La Braşov, Steaua a venit fără Piţurcă, dar a practicat o ţurcă de toată frumuseţea. Tiki-taka-ul inexistent până acum a fost mai degrabă un 'n-aţi-o ţie dă-mi-o mie pe întreaga durată a partidei. Vedetele au fost şi aici, suporterii Stelei, care şi-au încurajat echipa frenetic, strigând tot meciul, îndemnul-deja războinic, gigi becali... la muie gigi becali. Jucătorii au răspuns îndemnului şi au tras de exact trei ori la poartă (incluzând golul Bănelului căpitan), plictisind audienţa prezentă la meci. Braşovul (care pentru mine e o nebuloasă) reuşeşte cea de-a treia partidă fără înfrângere, deşi a rămas fără principalele piese, plecate rapid în Giuleşti. Ilyeş, antrenorul din teren al braşovenilor a adus punctul meritat din plin, pe final de meci, din penalty, după o greşeală de plasamente a lui Emeghara şi o ieşire hazardată a debutantului Stanca. Trupa lui Isăilă merge etapa viitoare la Vaslui, în vreme ce Steaua aşteaptă vizita incomodei Victoria Brăneşti, fără antrenor, dar cu veşnicul cioban în lojă.

Şase, vine Eric!

Meciul de la Ploieşti dintre Astra şi Gaz Metan n-a avut istoric. Medieşenii au reuşit o nouă victorie graţie dublei lui Eric, prima reuşită a acestuia, fiind însă dintr-un penalty inventat de centralul Radu Petrescu. Trupa lui Pustai, este după părerea mea, cea mai frumoasă echipă a campionatului. Un fotbal curat, ofensiv şi bine gândit, pus în practică excelent de un brazilian talentat şi un antrenor excelent. Mă bucură jocul formaţiei medieşene cu atât mai mult cu cât municipalitatea lucrează şi la stadionul formaţiei, astfel ca aceasta să poată încânta şi mai mult de acum înainte. Investiţii într-o echipă cu adevărat frumoasă! Stoichiţă nu apucă să ia paltonul de iarnă, asta pentru că Astra joacă un fotbal urât, lipsit de imaginaţie, total haotic. Eu unul sper să lase locul anul acesta, adevăratei echipe a oraşului, Petrolul!

Ca un zbor de porumbel

Aşa poate fi caracterizat jocul Timişoarei de la venirea sârbului Vladimir Petrovici. Violeţii au rămas invincibili pe teren propriu în faţa CFR-ului, reuşind una din cele mai frumoase partide din acest sezon. Un foarte frumos 3-2, care dă speranţe pentru viitor. Poliştii au şi de ce zâmbi. Poli este mai ofensivă ca oricând şi pare să-şi fi găsit formula de bază. Exponenţiali în acest sezon vor fi, Magera, Axente şi Tameş, în vreme ce Bourceanu, Sepsi şi Curtean par să fi revenit la forma care i-a făcut cunoscuţi. Problemele în apărare trebuiesc remediate, deoarece, la fel ca şi în cazul lui Dinamo, deşi echipa marchează mult, primeşte foarte multe goluri. De zece ori au scos Taborda şi Pantilimon mingea din plasă, în acest debut de sezon. Trupa lui Mandorlini este din alt film. Joc slab, plictistor, uşor de anticipiat, iar dacă nu-şi vor rezolva rapid problemele, vor avea mult de suferit, mai cu seamă că, Liga Campionilor bate la porţile Feleacului. Pronosticul meu: Vom vedea un alt antrenor în scurt timp la Cluj!

Pandurii n-au fost suficient de haiduci

Pentru cei care au urmărit partida de la Timişoara, trecerea bruscă de la atmosfera vie de pe Păltinişanu, la cea dezolantă de la Târgu-Jiu a fost ca un duş rece. Joc anost, penibil pe alocuri şi o atmosferă demnă de divizia b (acolo unde Pandurii trebuiau să joace de drept, de vreo două ori). Pandurii lui Ionuţ Badea au dat senzaţia, timp de o repriză, că se pot transforma în haiduci, dar clasica tactică, cu curu în poartă adoptată în repriza a doua, în faţa unei echipe ultra-ofensive, cum e Dinamo, i-a trădat. Struţo-cămila de la Târgu-Jiu a condus câinii fălcosului mai mult de o oră, dar bucureştenii au revenit pe final egalând. 2-2, şi deşi scorul ar arăta un joc spectaculos n-a fost aşa. Chifle şi greşeli copilăreşti şi de o parte şi de alta. Apărarea lui Dinamo nu există decât pe foaie, Moţi şi gaşca fiind doar nişte circari în straie roşii. Internaţional Pandurii din Târgu-Jiu rămâne o echipă decolorată a cărui loc trebuia să fie în liga a doua alături de Slatina sau Voinţa Sibiu. Etapa următoare, oltenii se deplasează la Bistriţa pentru, probabil, un meci la fel de spectaculos ca jocul de glezne a lui Borcea. Dinamo primeşte vizita Rapidului în primul derby miticizat şi speră să le umple poarta de goluri feroviarilor, după sintagma "cine vine-n groapă, fără cinci nu scapă". Să ne aşteptăm la un patru-patru ca la teatru?

În Regie, în sfârşit e bucurie!

În faţa a cel mult 200 de specatori entuziaşti :)), Sportul a reuşit prima victorie de la revenirea în prima ligă. Aceştia au trecut, nu fără emoţii, de Bistriţa lui tata jean cu 4-2 după ce au revenit în două rânduri. Bălan şi Varga vor să scape cu orice preţ de Şiman, astfel că astăzi au reuşit din nou câte un gol pentru studenţi, amândoi aflându-se la cota doi, după golurile din Ştefan cel Mare. Pentru Bistriţa a puncat, mediatizatul Moraes, însă nu a fost de ajuns pentru a opri trupa lui Selymeş. Etapa viitoare pariez pe un meci spectaculos la Sibiu, acolo unde Gaz Metan primeşte vizita Sportului. Cât despre Bistriţa, aceasta va întâlni Pandurii, într-o partidă, care sincer, nu interesează pe nimeni.

Meseiaşul etapei: Eric, de la Gaz Metan, care a ajuns la cota şase (!) în doar două etape. Încă pe atâtea goluri şi la iarnă schimbă cantonamentul!
Clovnul etapei: Marius Niculae. "Marele" atacant dinamovist le-a făcut semn să tacă suporterilor dinamovişti, după înscrierea golului egalizator de la Târgu-Jiu. Aceştia îl contestă de la începutul sezonului pentru forma "excelentă" în care se află. Nu îi învinovăţesc: exerciţiu de memorie. Ultimul gol important a lui Niculae pentru Dinamo?? Anyone? aaa... nu ştiu!

No, îi dăm drumul!

În aşteptarea unor elemente de design care să facă blogul ceva mai special, am să pun la punct câteva dintre aspectele care vor fi tratate pe acest blogşor de nebunii. Astfel, având în vedere că etapa se întinde pe patru zile (din cauza televiziunilor), marţea va fi ziua în care va apărea analiza etapei (într-un stil uşor LUDic, sarcastic sau serios atunci cânde se impune). Pentru restul săptămânii, fiecărei zile îi va reveni câte un material inedit în care să descoperim ceea ce înseamnă fotbal întru-totul. O zi din săptămână (rămâne de văzut care) va fi dedicată altor sporturi de pe la noi şi de pe dincolo. De la firul ierbii, la parchetul marilor şi micilor săli de sport, la zgura ori betonul marilor open-uri de tenis, ş.a.m.d. Sper ca acest blog în care sportul e suveran să iasă aşa cum îl am în capul ăsta plin de frustrări şi prostii. Calm şi molcom că aşe îi la noi în Ardeal!