Un cormoran printre cetăţeni

Lăsând la o parte înfrângerea usturătoare a "cormoranilor" în faţa "cetăţenilor" de la începutul acestei săptămâni, trebuie să vă spun câteceva despre ceea ce înseamnă fotbalul englez văzut prin ochii suporterilor lui City veniţi la Timişoara pentru partida din play-off-ul Europa League.

După ce am văzut cam ce poate noua maşinărie a fotbalului modern, pe viu, pe Dan Păltinişanu, am avut ocazia ca a doua zi să vorbesc cam trei ore cu doi fani ai celor de la Manchester City, pe tren, în drumul spre Budapesta. E de la sine înţeles că voi ţine minte toată viaţa acest inedit "schimb de experienţă" în care am primit o lecţie despre ceea ce înseamnă susţinerea necondiţionată a unei echipe de fotbal şi o adevărată lecţie despre tot ceea ce înseamnă identitate engleză.

Drumul dintre Curtici şi Budapesta a fost presărat cu bere ungurească, umor englezesc şi haz de necaz tipic românesc. Discuţii despre Regină (inevitabil), berile şi femeile de la noi, ploile de la ei, rivalitatea City-United, Timişoara-Arad, Steaua-Dinamo, şeici incredibil de bogaţi, ciobani ajunşi patroni de echipă, stil de viaţă britanic versus stil de viaţă balcanic, gunoi, câini, terorism, meciuri memorabile, deplasări exotice, Dracula, Maramureş, ţigani, moldoveni, olteni, mitici, scoţieni, irlandezi, Capello, Dan Petrescu, huliganism, beţii crunte, sărăcie, investiţii, Mica Vienă, Fergusoni, jucători excentrici, educaţie, engleză intensiv, ciorbă de burtă, lei şi lire, sarcasm şi ironie. Paulson şi prietenul său au venit la Timişoara pentru că nu mai avuseseră până acum şansa de a vedea Europa de Est, iar preţul unei deplasări în România nu a fost foarte mare. Şi-au luat liber de la lucru, şi-au alintat nevestele şi le-au promis copiilor că le vor aduce câteceva din România. Mâine cam pe la această oră, Paulson şi cei doi copii ai săi vor fi pe City of Manchester pentru returul cu Poli, iar copii englezului vor fi singurii englezi din oraş care vor purta tricourie alb-violet. Pentru că tata a avut grijă să le-aducă ceva din România. "Cinci lire biletul de intrare pe Dan Păltinişanu. N-aveam cum să ratăm o astfel de ocazie aşa că ne-am luat hărţile, rucsacurile şi-am pornit. Şi sincer, e una din cele mai reuşite deplasări pe care le-am făcut până acum". Paulson soarbe din berea ungurească cumpărată la aterizarea în Budapesta şi povesteşte entuziast despre venirea în România. Berea ieftină, fustele scurte din Unirii, mâncarea bună şi frumuseţea Timişoarei i-au rămas întipărite în memorie. Cât despre meci, "atmosferă fantastică, superbă galeria Timişoarei. Au sărit tot meciul şi au făcut un zgomot infernal. Îmi plac culorile clubului, aşa vioaie... am fi cântat şi noi dar majoritatea erau prea beţi ca să mai cânte", spune englezul grizonat râzând puternic.

După primele impresii despre România şi locuitorii săi, conversaţia a curs spre istoria clubului din Manchester, despre câte deplasări au făcut cei doi, despre bătăi şi înjurături în meciurile cu United. Lipseau doar ceaiul şi fularele din pub-ul englez de la colţ. Le-am făcut o radiografie a fotbalului nostru şi asupra nivelului de civilizaţie de la noi, le-am povestit fără exagerări şi fără înflorituri ceea ce înseamnă România şi am învăţat că nu toţi europenii se limitează la Nadia, Dracula, Năstase şi Hagi când vine vorba de ţara noastră. Au fost, una din cele mai interesante pe care le-am purtat despre fotbal, iar acum după ce am gustat puţin din mentalitatea englezească nu mai rămâne decât să pot urmări şi o partidă din înaltul tribunei britanice.
Îmi place să mă gândesc că undeva, mâine Paulson, va sorbi din bere şi le va spune colegilor săi câte puţin din ce ştie despre ţara noastră. Am să fiu foarte atent în timpul transmisiunii şi-am să caut cu privirea doi copii roşii în obraji, îmbrăcaţi în violet, într-o mare alb-albastră şi un tip puternic care să poarte pe umeri steagul pătat al Politehniciii, primit pe când servea a zecea bere într-un bar din zona complexului...